Adică Unde Bate Vîntul. Nu Vîntul, cel cu televiziunea, deci nu mogulul, ci vîntul ăla care mișcă deputații sau îi cu foncții de la un partid la altul.
Povestea nu e nouă și nici lozincile de tip „nu vom primi din alt partid”, care cad precum popicele în lunile de dinaintea electoralelor. Ideologiile cu care partidele își pavoazează site-urile și cu care bagă pumnul în gură, activiștilor de rînd, pot fi întoarse de nu le mai recunoaște nimeni. În fapt totul se mulează doar pe dorința fugarului dorința unui nou mandat, pentru că dacă ești acolo ciolanele sunt la îndemînă chiar dacă ești de o parte sau alta a baricadei. Nu-i plîngeți pe cei de la care au „fugit” respectivii, pentru că la rîndul lor și-au frecat mîinile cu mulțumire cînd s-a întîmplat același lucru dar spre ei. E normal pînă la urmă. Nu numai omul de rînd este analfabet politic și votează conform plasei cu un kil de ulei și unul de zahăr, bașca cîțiva mici cu bere într-un parc la alegeri. Nu numai pomanagiul învățat în douăj de ani să nu-l intereseze ce spune onor candidatul, pentru că știe subliminal că respectivul își va băga picioarele în ea de ideologie pentru că nu umflă buzunarul. Omul de rînd nu se enervează pentru că este furat, ci pentru că pentru că nu i-a venit rîndul la furat sau la „descurcat”. De aia nici nu îl interesează ce votează, asta în cazul în care o face. Brucan, o repetăm la infinit, nu a băgat în ecuație lipsa de interes pentru ideologie, program, strategie sau alte bălării bune la alții. El s-a bazat, cum am făcut toți pe entuziasmul revoluționar, practic inexistent. Cum nu avem nici vreo coagulare pe idei care să ne ducă la un nivel superior. Așteptăm în continuare să vină alții. Cine? Cine știe...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu