De la piață

„Și-au schimbat numele și tot ei conduc de douăj de ani. Lumea e proastă și nu-i recunoaște.”
 Personajele care vorbeau erau în vîrstă. N-am stat să văd ce mai spun. Nu mă interesează. Poveștile despre comploturi umblă mai ceva ca virușii primăvara. Guvernul, clasa politică, șefii și alții asemenea lor sunt parașutați. Ei nu sunt tot ai noștri. Nu sunt din mijlocul acestui popor tolerant și născut poet. Bancurile de acest soi ne-au mîncat copilăria și ne devorează restul vieții într-o veselie. N-avem oameni care să justifice alegerea lor, iar exercițiul democratic e înghițit de șpăgi, mentalități și lipsa de cultură. De obicei judecăm după alții. Televiziunile conduc în acest top. Ajutate de măgăriile, imbecilitatea și neștiința celor „de sus”, majoritatea nu informează, urlă. Spectatorul care nu-și închipuie că cei care dau din gură sunt într-o tabără sau alta și sunt mai periculoși decît mincinoșii de profesie. Asta e. Ăștia suntem. Grav e că nu pricepem asta.